Corelii – oromani – regi străbuni în Tăbliţele de la Sinaia

17 Iul

placute Sinaia

Cuvântul corey, cu sensul de rege, este gravat de multe ori pe Tăbliţele de la Sinaia, care încep cu Atlanţii şi se opresc la Mihai Viteazul, rostuind o istorie de peste 7000 de ani.

În Tăbliţele de la Sinaia s-au dezvăluit fapte excepţionale, cu o strălucitoare zestre împărătească, ce păstrează o istorie demnă a strălucitorului neam geto-dac. Instituţia regală, Crăyea, împărăţia, a păstrat tradiţiile geto-dacice de a da ascultare unui singur înţelept numit Orei, adică din neamul lor al oreilor, coordonaţi cultic de către Marilor Preotese Ore, activitate preluată de patriarhat ce-şi păstrează continuitatea istorică până la Mihai Viteazul, Solomonar – Corey, însemnat şi pe Tăbliţele de la Sinaia, despre care A. Bucurescu consideră că sunt scrise de Solomonari.

Orice comunitate umană are un iniţiat, conducător sfătuit de înţelepţii obştii. Înţelepţii consilieri ai regilor străbuni se numeau în vechime S.oro.monari, iar limba din străbuni se numea Oromanisa, limba troienilor din Dacia, pentru care ne stă mărturie toponimia, hidronimia străveche de la Oradea la cele peste 600 de localităţi ce salvează din cenuşa timpului coloana înălţimilor, unde trăiau, pe ormenişuri, oreenii sacri. Mitologia, istoria noastră paralelă, păstrează înţelepciunea Solomonarilor, cu puteri divine, onoraţi de popor drept Călătorii norilor, indicând protecţia Vâlvelor înălţimilor de pe munţii cei mari, de pe gruiuri, ponoare, oromanii, torişti, ormenişuri….

Oreul era Oroleul ce transmitea orândele, oratorul, orantul, răgitorul, adică regele (răcnitorul, cel al cărui glas nu putea fi întrecut de niciun subordonat) şi ale cărui cuvinte – legi, orânde, se transmiteau prin oratori, vornici, stornici, coratori etc. Instituţia regală, imperială, a dăinuit de la Marile Preotese, împărătese ale lumii antice, la împăraţii din zilele noastre, constituiţi în elitele de Coryeni, Carolingieni, Caroli ce-au dăinuit cu simboluri de balauri, vulturi bicefali, îngeri în mobilierul de cult. Carolii sunt prezenţi în Europa peste 1000 de ani. La 1866 sunt aduşi în Principatele Unite carolii din vestul Europei care vor domni 70 de ani. Regele era grăitorul, ocrotitorul, Vocea, crăitorul, craiul, gruia, oronul cu coroană, oromonarul cu ai săi consilieri oromonarii, ce-au răzbit până în vremurile moderne în nume proprii ca Horio, Horiă, Horia cu sensul de reprezentant înţelept al Haorei, localitate a orilor, de pe înaltele ormenişuri.

  Etruscii, civilizatorii romanilor, erau TRACI

Scrierile istoricilor antici despre daci se opresc odată cu alungarea romanilor de către Regalian, de către împăratul luptător Decebal. Aurelian a fost silit să părăsească Dacia, nu s-a retras, numele Daciei rămâne în istorie ca cel mai puternic şi mai întins stat antic creat de Burebista ca uniune cu drepturi suverane. După Diego, Dicomes şi Cotyso nu mai sunt semnalaţi regi în Muntenia şi Oltenia fiindcă centrul de greutate al administraţiei s-a mutat în Ardeal cu Burebista şi Genucla. După Comosicus, Iordanes îl consemnează în cartea sa, Getica, pe Coryllus zis şi Scorillo, sântul cel din sânul neamului nu străini de aiurea. Coryllo a domnit 40 de ani ca rege al Goţiei şi a condus popoarele din Dacia cea veche pe la anii 26-68 d.H. Cothelos e rege trac consemnat de V. Pârvan în Getica. Cotylos e munte în Frigia. Regele Scorillo este adus în istorie şi de Fontes, în episodul în care îşi convinge aliaţii să fie uniţi în faţa atacatorilor precum câinii ce se bat, dar se unesc când îi atacă lupul. Această demnitate străveche face aluzie la cerul senin strălucitor, la ochiul de lumină din pădure, poiană, stea, astru sau caerulla din latină cu semnificaţia de luminişul ormeniş, ce dovedesc originea Coreilor oreeni din Hiperboreenii nord-dunăreni. În latină caerulleus, caerulus face trimitere la albastru, azuriul asimilat cu cerul la noi, la români, pentru că hiperboreenii trăiau pe cea mai înaltă insulă de la începutul lumii.

Coreiul face atingere cu Craiul, Grăitorul, asimilat cu oraşul ce se adăpostea în curtea domnească, în Grădişte. Convingător este cuvântul kurore din albaneză, ce înseamnă coroană, cunună cât şi corillos cu sensul de stea, astru. Coryllo este Orillo, conducătorul neamurilor de oreeni, urmaşii hiperboreenilor de pe ponoare, gruiuri, insule, picioare de plai, pe orăştine, pe ormenişuri, pe Toriştea noastră şi nu trebuie să ne surprindă că strămoşii au îngrădit plaiurile (grădişte) în oboare şi au creat oraşele orăştine, trăind în gurile, căldările însorite de Ra.

  Cetatea Porolissum, judetul Salaj

Scorillo este regele cu idei originale, cu o minte scornitoare, ce atestă că oreenii scriau şi aveau IstOrie păstrată în Scriptoria, până târziu în Evul Mediu. A. Bucurescu scrie în lucrarea dedicată Tăbliţelor de la Sinaia, pag.296: Sfânta scriptură se mai numea şi Coryllus sau Coryllo şi că din primul izvor Atlant, horilcă, a băut şi Zamolse. Ca toţi istoricii patriarhali, deşi vede scris Samolsie pe Tăbliţele de la Sinaia, traduce Zamolse. Oradeea, Orăştie, Oraviţa, de Oranika sunt unice la români păstrate în limba Oromanisa, limba Tăbliţelor de la Sinaia, cu bogate informaţii regăsite în scrierea vedică şi mitologică geto-dacă. Oromedon era stăpânul munţilor. În Dobrogea, triburi ale schyţilor – geţi se numeau Corelli, Pocorani.

Locurile cultice vechi conţin cuvântul Ora ce indică Marea Preoteasă a oreenilor. Decebal a fost dage-ballo, dar şi Corilyo adică rege, însoţit de Sabelio, strategul armatei. Tăbliţele de la Sinaia semnalează femei nobile ca Geopir, sora lui Decebal (Columna Dacilor de la Roma), precum şi Mari Preotese ca Dokia – Gerulata şi Maica Teofana.

Inscripţia Decebalus per Scorillo de pe vasul de la Sarmizegetusa spune că era rezervat lui Decebal, luptătorul Cetăţii Dage-Ballo, cum traduce C. Olariu, care era şi Rege al Orilor-Corilor, era Oliroc, Alaric, Orolio, Oroles, Oriliu, Oromanul…

În Dacia Preistorică N. Densuşeanu arată la pag. 1103 că pentru rege există cuvântul Craion, iar Crăiasă pentru regine. La egipteni regele era Ra, Raiu la pelasgi, Rai-împărat.

Coril este rege al dacilor liberi la 168 î.H. Pentru străbuni Craiul, e Corillul, e prezent în limba rusă sub forma de Kurod, Kneaz, la popoarele slave Krai, în italiană Re, în spaniolă Rey, în germană Konig sau Kaiser, în maghiară Kirali, Kirai.

Cârlibaba era regele înţelep Baba Corylo. Oraşul regilor era Braşovul – Kronstadt. Din Gerulata derivă Corlata, casa Corylului, iar muntele sacru era Garaleu – Bucegii. Coleroi înseamnă călăreţ pe cal cu aripi, călător, roitor ca şi Solomonarii Norilor.

  EMINESCU ŞI VULTURUL CRUCIAT ÎN LOCUL LENINILOR ŞI CRAVATELOR ROŞII

My.Cale era Arhanghelul Mihail, un Corillo al oştilor cereşti, al oreenilor hiperboreeni. Iată motivaţia sfinţirii cailor cu aghiazmă de Bobotează la noi, urmaşii geto-dacilor.

În Tăbliţele de le Sinaia apare Os Corato ceea ce înseamnă curtea domnească. Ultima Mare Preoteasă, Maica Teofana de la Cozia, mănăstire reprezentând un vechi templu zamolsian, mamă a voievodului numit de popor Mihai Viteazul, sunt onoraţi pe tăbliţele sacre din inima Geto-Daciei.

În secolul al XVIII în localitatea Arada, de fapt Orada, a trăit Marele Solomonar al Ţărilor Române, Vasile Ursu – Nicola, pe numele său cultic Horea, atestat în Ultimatumul din 11 octombrie 1784 în care este prezent crezul specific Solomonarilor şi anume dezrobirea românilor prin desfiinţarea şerbiei şi împărţirea pământurilor deţinute de nobilimea străină de neamul nostru.

Horea era însoţit de iniţiaţii Solomonari Cloşca şi Crişan în faţa împăratului de la Viena, martirii supuşi la incredibile atrocităţi de către imperiali la Alba Iulia, unde astăzi, cu mare cheltuială, susţinem refacerea gărzilor (turistice) austriece de tristă amintire călcându-ne pe suflet.

Zâna noastră străveche, Nika, cu alaiul Vâlvelor din Ţara Moţilor, ţine coroana nemuririi în mână şi pentru Viteazul Mihai şi pentru Horea cu ai săi ortaci, rânduit de către destin ca Horia Rex Dacie, locul istoric recunoscut în subconştient şi de duşmani.

Tăbliţele de la Sinaia sunt mărturii ale istoriei noastre adevărate şi conţin tezaurul de informaţii ce dovedesc şirul neîntrerupt de Corey – Corylus pe toată aria geto-dacă. Iată că mâna destinului a urcat pe tronul României un Carol ce ne-a condus, prin săpăturile făcute pentru palatul său, de Pe.Leşul neamului, la tezaurul Tăbliţelor de la Sinaia.

Carolii au izbândit numai acolo unde au servit interesele neamului străbun, în rest i-au ajuns blestemele Vâlvelor ce păzesc fiinţa naţională geto-dacă în faţa dreptei judecăţi.

Sursa: mitologiadacieiedenice.blogspot.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *