Proiectul de lege cu privire la condamnarea crimelor regimului totalitar comunist, elaborat de PL, precum şi susţinerea acestei iniţiative liberale de către prim-ministrul Vlad Filat se constituie în ceva mai mult decât într-un gest corect şi lucid.
E un semn al apropierii noastre de punctul fără întoarcere în trecutul ruso-sovietic.
MEMORIA UCISĂ
Revenit din Georgia şi impresionat, pesemne, şi de reformele împrospătătoare ale preşedintelui Saakaşvili, premierul Vlad Filat a spus că e timpul să scăpăm de tancuri şi lenini. E o declaraţie simptomatică.
Nu mai insist asupra faptului că de simbolurile comuniste am fi putut să ne debarasăm încă în ultimul deceniu al secolului trecut dacă la guvernare s-ar fi aflat nu brigadieri şi politruci provinciali, ci politicieni luminaţi şi responsabili. Şi nu mai spun că au trecut deja doi ani de când şi-a încheiat activitatea Comisia pentru evaluarea crimelor regimului totalitar, condusă de istoricul Gheorghe Cojocaru.De altfel, din cauza divergenţelor din AIE şi a mandatului restrâns, aceasta nu şi-a dus misiunea până la capăt. N-a reuşit să prezinte un raport articulat, desfăşurat şi ştiinţific fundamentat. Totuşi, ştergând praful de pe multe dintre documentele de arhivă, Comisia Cojocaru a jucat rolul unui ventilator moral. A aerisit platformele de dezbateri publice şi, nu în ultimul rând, minţile multor oameni.
A grăbit schimbări de atitudini faţă de trecutul comunist la nivelul instituţiilor şi liderilor politici.Unii sunt tentaţi azi să vadă îndărătul noii tentative de a condamna atrocităţile bolşevismului doar un calcul politic. O încercare de a aplica PCRM-ului un upercut ucigător.
Cred că la mijloc e mai mult decât o reglare de conturi cu fostul partid de guvernământ, după cum insinuează Vladimir Voronin. Comunismul, ca şi nazismul, e o învăţătură canibalică, profund demonică. Atâta doar că naţional-socialismul motiva masacrele abominabile prin raţionamente biologice, iar marxism-leninismul prin cele sociale. În rest, nicio deosebire, diferenţele dintre ele ţinând doar de lexic, formă şi tehnici de exterminare.
MORŢII CARE TREBUIE ÎNCĂ UCIŞI
Comunismul sovietic a asasinat nu numai milioane de oameni. Regimul totalitar a reuşit să ucidă memoria celor pe care i-a lăsat să trăiască, împuindu-le capetele cu idoli şi dogme de tot felul. Astăzi, Lenin şi Stalin sunt morţi, secera şi ciocanul au fost date jos de turnurile şi zidurile Kremlinului, dar aceste simboluri, înfipte temeinic în capetele oamenilor, derutează încă multă lume.
Tancurile cu steluţe roşii şi Kotovski încremenit în piatră sunt însemne ale religiei diavoleşti a comunismului.Ca să ne dezbărăm de această rătăcire halucinantă, peceţile ei trebuie rupte şi aruncate în lada de gunoi a istoriei. Cu alte cuvinte, chipurile cioplite ale bolşevismului urmează încă să fie sfărâmate. Cu ele vor dispărea şi nostalgiile utopice.
Simbolurile trecutului contează enorm pentru viitorul oricărei naţiuni. Asta au înţeles, în sfârşit, liderii marilor puteri europene care, renunţând la multiculturalism, caută să refacă reperele naţionale pierdute. Astfel, în Marea Britanie, bunăoară, orice imigrant care îşi doreşte o viză de reşedinţă în ţară, de la un timp încoace, este obligat să aibă idee despre Shakespeare, creştinism, bătălia de la Trafalgar şi alte simboluri ale istoriei şi culturii naţionale.
Avem şi noi însemnele noastre: Dacia, Traian, Basarabii, Ştefan cel Mare şi mănăstirile înălţate de el, Mihai Viteazul, bătăliile de la Rovine şi de la Călugăreni, Unirea Principatelor şi Marea Unire din 1918, Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Mircea Eliade, vulturul cruciat, dar şi multe altele. Din lipsă de spaţiu şi timp nu le pot enumera pe toate.
Oricum, acestea sunt însemnele identităţii noastre naţionale care, de la Nistru pân’ la Tisa, ne leagă într-un singur neam unit în cuget şi în suflet. Cu ele, poporul, descotorosit de fantomele comunismului, va regăsi drumul înapoi acasă.
Autor: PETRU BOGATU
Jurnal.md si Romanian Global News
Sursa: cersipamantromanesc.wordpress.com
