Misterul dispariţiei culturii şi limbii etruscilor încă nu a fost dezlegat, în ciuda eforturilor cercetătorilor din ultima vreme. Ceea ce este, însă, cert şi de necontestat este rolul acestei culturi pre-romane, ce a ajuns la apogeu în teritoriul vecin Romei, în peninsula italica şi nu numai, în formarea şi dezvoltarea poporului roman, a civilizaţiei acestuia în plan religios, politic şi social.
În mod suspect, după cucerirea lor de către romani şi încadrarea lor în rândul cetăţenilor imperiului, în secolul II î.e.n, amintirea lor a fost aproape ştearsă din istorie.
Cine erau aceşti etrusci, de unde au venit ei în regiunea Toscana, ce limbă vorbeau şi cât de apropiaţi erau, genetic şi cultural, de strămoşii noştrii traci, vom încerca să aflăm în cele ce urmează…
Studiile ADN elimină legătura dintre etrusci şi italienii de astăzi
Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Stanford în urmă cu 7 ani, care a avut în vedere o analiză comparativă ADN între actualii locuitori ai Toscanei şi locuitorii din regiune ce au trăit acum 2500 de ani ne oferă rezultate uimitoare. Concret, testele genetice efectuate de aceştia au eliminat posibilitatea înrudirii dintre etrusci, locuitorii timpurii ai Italiei centrale şi locuitorii de astăzi ai regiunii.
Descoperirea sugerează că fie ceva i-a eliminat relativ brusc, fie că, poate, grupul care reprezenta elita socială nu se amesteca pe atunci cu oamenii de rând care au fost strămoşii autentici ai toscanilor de astăzi, a spus, la vremea publicării rezultatelor studiului, antropologul Joanna Mountain, membru al echipei de cercetare.
În ceea ce priveşte limba etruscilor, prima cultură avansată a Italiei antice, mulţi dintre cercetătorii moderni opinează că ea, atât cât s-a putut deduce din descoperirile scrise atribuite acestui popor, prezintă similitudini clare cu limba latină, franceză, italiană şi, surpriză!, limba română. Astfel, potrivit lui Mel Copeland, în lucrarea “The Thracian-Dacian Language, base of the Euro- Indean Languages” – (translated and expanded edition, Skopje, 2000), capitolul “Etruscan Phrases, Translation of Etruscan Devotional Plates”, limba etruscilor, la nivelul secolelor VII-IV î.e.n, era înrudită cu limba DACĂ, element care conduce către ipoteza că cele două popoare erau înrudite şi aparţinătoare marelui neam al tracilor.
Acelaşi autor explică astfel înrudirea lingvistică dintre etrusci, civilizatorii romanilor şi daci: “Etruscii au apărut în Italia în jurul anului 1000 î.e.n şi au venit aici din Lydia şi Frygia. Frigienii, originari din Macedonia şi Tracia, erau înrudiţi cu dacii şi geţii (românii de astăzi), care vorbeau aceeaşi limbă”. Copeland mai aminteşte, ca semn al relaţiilor strânse dintre frigieni şi lidieni, strămoşii etruscilor, şi traci, faptul că aceştia au luptat ca aliaţi, de partea troienilor, în războiul contra aheilor, preluând, astfel, o informaţie din Iliada lui Homer.
Baccolini: “Romanii şi-au falsificat originile”
Un alt autor, de data aceasta chiar italian, Graziano Baccolini, precizează, în volumul “Reflections on the Etruscan Civilization”: “Îmi este greu să înţeleg de ce, încă, unii istorici italieni eşuează în a înţelege contribuţia enormă a civilizaţiei etrusce la clădirea culturii vestice şi de ce, continuând să se ghideze după dovezi false, afirmă că grecii şi romanii reprezintă culturile superioare primordiale ale Europei”.
Elementul cel mai important, între afirmaţiile acestui autor, este reprezentat de următoarele precizări: “Sunt sigur că etruscii au venit din estul Europei şi sunt adevăraţii fondatori ai culturii acestui continent. Deşi unii istorici italieni continuă să nege asta, cei mai mulţi istorici, la nivel mondial, sunt de acord cu această teorie. ÎN ZORII DEZVOLTĂRI LOR MILITARE, ROMANII, CU O CULTURĂ INFERIOARĂ, ŞI-AU FALSIFICAT ORIGINILE ŞI AU ASCUNS MOŞTERNIREA CIVILIZAŢIEI ETRUSCE, IAR FALSIFICAREA ISTORIEI LOR A CONTINUAT, ÎN VREMEA PRIMILOR ÎMPĂRAŢI CREŞTINI, PRINTR-O SERIE DE EDICTE”.
Originea etruscilor a stârnit controverse printre cercetători timp de mulţi ani. Dar opiniei că aceştia erau descedenţi ai unor neamuri tracice din Lydia şi Frigia îi subscrie chiar şi Massimo Pallatino, considerat “părintele etruscologiei”. Potrivit acestuia, etruscii care au dezvoltat cultura superioară a Italiei, în Cerveteri, Tarquinia, Vulci şi Vetulonia nu erau altceva decât urmaşi ai tracilor din Asia Mică, veniţi în Italia cu mult înaintea romanilor.
Totuşi, în ciuda falsificării parţiale a istoriei pre-romane de către unii autori şi împăraţi romani, există şi surse latine care recunosc originea tracă a etruscilor. Vergilius notează:”Oraşul Cerveteri este construit pe o stâncă locuită cândva de lidieni, un popor distins în războaie, ce vieţuia pe toate dealurile Toscanei”. De asemenea, Seneca afirmă că “Asia Mică este locul unde au trăit etruscii la începuturi”.
Un alt autor antic, Tacitus, confirmând unele informaţii transmise de Herodot, ne spune că: “Etruscii au venit din Asia Mică, ei fiind urmaşi ai pelasgilor, fiind numiţi thirasieni sau thiresieni în insulele Lemnos, Imbros şi Lesbos şi în Delos, insula sfântă a Cicladelor”.
Enciclopedia Britannica: “Etruscii erau traci”
Revenind la sursele moderne care atestă descendenţa tracă a etruscilor, trebuie să amintim de o specificaţie din Enciclopedia Britannica, potrivit căreia “la începutul expansiunii lor, romanii au fost iniţial respinşi, în Toscana, de către etrusci, care au venit cu mult înaintea lor, din Anatolia, fiind descendenţi ai tribului trac al frigilor/brigilor.
În lucrarea “The Asiatic affinities of the old Italians”, aparţinând lui Robert Ellis, se precizează că neamurile tracilor se întindeau până la Alpi şi Marea Tireniana (a se observa asemănarea numelui acestei mari cu cel dat de greci etruscilor, respectiv thirasieni), limba acestora fiind vorbită şi în Etruria.
Ellis mai opinează că: “TOŢI TRACII, INCLUZÂNDU-I PE ETRUSCI, DACI ŞI FRIGIENI, VORBESC ACEEAŞI LIMBĂ”. În lucrarea amintita mai sus se mai spune şi că proto-etruscii şi-au dezvoltat cultura, în perioada de trecere dintre epoca bronzului şi cea a fierului, în zona Anatoliei şi a Mării Negre, această cultură fiind “iluminatoarea Eurasiei”.
Dacii şi etruscii – formatorii culturii europene?
Dovezile privind importanţa etruscilor şi traco-dacilor în istoria antică a Europei nu se opresc aici. Într-o altă lucrare, anume “The Hidden Roots of Europe”, editată de Fundaţia Culturala Animi, Muzeul Naţional Brukenthal şi Muzeul Civic Pitigliano, se arată că “la nivelul mileniului I î.e.n, populaţiile care locuiau teritoriile de astăzi ale României, Bulgarei şi Italiei, respectiv dacii, tracii şi etruscii, au creat culturi originale, care AU JUCAT UN ROL IMPORTANT ÎN FORMAREA ARTEI GRECO-ROMANE.”
Tot în acest volum se mai arată că teritoriile amintite au o moştenire istorică bogată, aici găsindu-se semnele celor mai vechi civilizaţii preistorice, dezvoltate la nivelul neoliticului, al epocii bronzului şi al celei de fier. Citând din lucrarea amintită, trebuie să mai spunem că: “deşi numiţi barbari de greci şi de romani, populaţiile despre care vorbim au creat culturi cu nimic inferioare celor greacă şi romană, ba chiar se poate spune că, de pildă, în ceea ce priveşte arhitectura şi arta, ETRUSCII, DACII ŞI TRACII I-AU INFLUENŢAT DECISIV PE GRECI ŞI ROMANI”.
Traco-etruscii şi relaţia cu grecii
O serie de autori antici eleni din preajma secolului V î.e.n. ne-au transmis referiri clare asupra etruscilor şi rolului jucat de aceştia în dezvoltara civilizaţiei elene. Cei mai mulţi dintre ei stabilesc o conexiune clară între etrusci şi pelasgi. Hellanikos din Mytilene, de pildă, afirmă că fondatorii oraşelor Crotona şi Tyrrhenia din Italia erau etrusci plecaţi din Tesalia, Grecia, în timp ce Tucidite (în “History of the Peloponnesian War 4.109.4″), precizează că multe aşezări din Akte au fost înfiinţate de etruscii veniţi din Lemnos şi Atena. Acesta vorbeşte şi despre câteva neamuri ce formau poporul etrusc, respectiv bisaltienii, krestonienii şi edonienii, “care trăiau în mici oraşe”.
Şi Herodot vorbeşte despre faptul că Attica şi Atena au fost iniţial locuite de pelasgo-etrusci (Histories 6.137) şi că, “după ce au fost alungaţi de aici, s-au retras în Lemons, de unde mulţi veniseră”. De altfel, în 1885, pe o piatră descoperită în satul Kamina din Lemnos, a fost descoperită o inscripţie considerată ca fiind de origine etruscă. Despre gradul de evoluţie a etruscilor ne vorbeşte Herodot atunci când spune că “etruscii sunt primii oameni care au creat şi folosit monede din aur şi argint”.
Zonele Elladei locuite de etrusco-pelasgi sunt amintite şi de Homer (Iliada): Tesalia, Atica, Argolis şi Elis. Acelaşi autor aminteşte şi de Troada, Aiolis şi Lidia, ca teritorii din Asia Mică, locuite de acelaşi popor.
Ce putem concluziona?
Etruscii, popor care a ocupat Etruria (zonă ce includea Toscana de astăzi, părţi din Latium şi din Umbria), în perioada secolelor X-I î.e.n, au jucat un rol decisiv în dezvoltarea culturilor clasice greceşti şi romane, influenţându-le pe acestea în toate aspectele civilizaţiei, de la panteonul zeităţilor, până la arhitectură şi sistem legislativ.
Etruscii sunt consideraţi, de mai toţi autorii antici şi moderni, drept urmaşi ai tracilor lidieni şi/sau frigieni, parte integrantă a marelui popor trac ce se întindea din Macedonia până în Anatolia şi Crimeea. Existenţa a doar câtorva surse privind limba acestora ar putea fi înţeleasă ca un semn al strategiei romanilor de a arunca bezna peste amintirea unui popor anterior lor, mai vechi, mai evoluat şi de la care au preluat mare parte dintre elemente ce mai târziu i-au definit ca putere a Europei, Asiei Mici, Orientului Mijlociu şi nordului Africii. Totuşi, în ceea ce priveşte limba etruscilor, atăt cât s-a putut concluziona până în prezent, aceasta era înrudită cu cea daco-tracă şi a popoarelor din Asia Mică.
un articol de Valentin Roman
Sursa: adevaruldespredaci.ro
Prof. Mircea Costache
Cum rămâne cu Imnul de Stat? Mai înălțăm mult osanale cotropitorilor pe care cu secole în urmă i-am civilizat și le-am dat un grai „ca un fagure de miere”(Eminescu)? Ascultați cu atenție textul și linia melodică în tempo de marș „Tot ce e românesc nu piere”, interpretată de Jean Moscopol, piesă care poate fi rescrisă pentru cor și fanfară și supusă dezbaterii publice pentru adoptarea unui nou Imn de Stat mai demn, mai optimist și mai mobilizator.