A fost înfiintata cu prilejul centenarului scriitorului Panait Istrati (1884 – 1935), nascut în Braila. Se afla într-o cladire construita la sfârsitul secolului al XIX-lea, cu destinatie administrativa (Casa Gradinarului). Expozitia prezinta publicului manuscrise, obiecte personale, piese de mobilier, carti cu autograf, editii rare, editii princeps, fotografii-document, obiecte care au fost cumparate în cea mai mare parte de la ultima sotie a scriitorului Panait Istrati, Margareta Istrati.
Nascut în Braila, ca fiu nelegitim al unei spalatorese, Joita Istrate si al unui contrabandist grec.
A copilarit în Baldovinesti, a terminat sase ani de scoala primara, doi fiind nevoit sa-i repete. Ca si Maxim Gorki, scriitorul rus si apoi sovietic cu care a fost comparat adesea, si-a câstigat existenta ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar si al unui vânzator ambulant. În acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a cazut în mâna. Hoinarelile l-au purtat prin diferite orase: Bucuresti, Constantinopol, Cairo, Napoli, Paris si Zürich.
Primele încercari literare dateaza din 1907, cu preponderenta facând publicistica în presa muncitoreasca din România, debutul fiindu-i articolul Hotel Regina în revista România muncitoare. Între 1910-1912 îsi publica, în aceeasi revista, primele povestiri: Mântuitorul, Calul lui Balan, Familia noastra, 1 Mai. Colaboreaza si la alte ziare: Viata sociala, Dimineata, Adevarul etc. Se apropie de cercurile socialiste.
Traind în saracie, bolnav si singur, a încercat sa se sinucida in 1921 pe când se ducea la Nisa, dar a fost salvat. I-a scris o scrisoare lui Romain Rolland, scriitor foarte influent în acea epoca; acesta i-a raspuns imediat si povestirea Chira Chiralina a fost publicata în 1923, cu o prefata semnata chiar de Rolland. A publicat romanele: (Ciulinii Baraganului), Les récits d’Adrien Zograffi (Povestile lui Adrian Zograffi).
În 1927 a vizitat Moscova si Kiev (si a asistat chiar la filmarea unui film despre calatoria sa acolo). În 1929 a calatorit din nou în Rusia sovietica si a scris cartea Vers l’autre flamme. (tradusa în limba engleza sub titlul The Confession of a Loser). Antologia respectiva Vers l’autre flamme cuprinde nu doar textul Confesiunii unui învins a lui Istrati, ci si alte scrieri caci Victor Serge este, de pilda, un alt autor. Dupa ce a publicat cartea, prietenii sai comunisti l-au considerat fascist.
În 1930 se reîntoarce definitiv în tara. Aici publica în 1933 eseul L’homme qui n’adhère a rien, în care se contureaza atitudinea sa în privinta independentei. Chintesenta acestui eseu îi atrage vehemente contestari.
A fost tratat de T.B.C. în Franta la Nisa si apoi a revenit la Bucuresti. Izolat, singur si demoralizat, a murit la sanatoriul Filaret.
Prozele si romanele sale descriu lumea proletariatului, pe care a avut ocazia sa o cunoasca de aproape, si mirificele tinuturi ale Brailei natale, Delta Dunarii, un amestec de rase si religii, si orasele din Europa prin care a trecut de-a lungul vietii, în cautarea fericirii. Opera lui Panait Istrati, scrisa în limba franceza a fost tradusa în peste 30 de limbi.
Sursa: Un milion de locuri de vazut in Romania / Facebook
